- hidrargir
- hi|drar|gir Mot Agut Nom masculí
Diccionari Català-Català . 2013.
Diccionari Català-Català . 2013.
hidrargir — HIDRARGÍR s.n. (chim.) Mercur. – Din fr. hydrargyre. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HIDRARGÍR s. v. mercur. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime hidrargír s. n. (sil. mf. hidr ); simb. Hg … Dicționar Român
hidrargír — s. n. (sil. mf. hidr ); simb. Hg … Romanian orthography
mercur — MERCÚR s.n. Element chimic, metal de culoare albă argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obişnuită, foarte dens şi mobil, întrebuinţat în tehnică şi în medicină; hidrargir, argint viu. – Din fr. mercure, germ. Merkur. Trimis de… … Dicționar Român
argint — ARGÍNT (1) s.n., (2) arginţi, s.m. 1. s.n. (Adesea fig.) Metal preţios de culoare albă strălucitoare, maleabil şi ductil, cu o mare conductibilitate electrică. ♦ Nuntă de argint = a douăzeci şi cincea aniversare a căsătoriei cuiva; petrecere… … Dicționar Român
hidrargirism — HIDRARGIRÍSM s.n. Intoxicaţie provocată de vaporii sau sărurile de mercur. – Din fr. hydrargyrisme. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hidrargirísm s. n. (sil. mf. hidr ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
hidrargiroză — HIDRARGIRÓZĂ, hidrargiroze, s.f. Boală provocată de intoxicarea (intoxica) cu mercur, care se manifestă prin inflamaţia şi hemoragia gingiilor, dureri şi contracţii ale muşchilor, tulburări psihice etc. – Din fr. hydrargyrose. Trimis de gall,… … Dicționar Român